ARO 10 a devansat conceptul de SUV modern cu aproape două decenii, fiind lansat în 1980 ca un vehicul de teren compact, recreațional și accesibil.
A fost disponibil atât în versiune 4×2, cât și în versiune 4×4.
Pe piețele vestice, ARO 10 nu s-a vândut sub numele său autohton, ci a fost rebranduit și comercializat ca:
a) Dacia 10;
b) Dacia Duster (Marea Britanie);
c) ARO Ischia, ARO SuperIschia (Italia);
d) ARO Enduro x4, ACM Enduro x4 (Italia);
e) ARO Dacia (Spania).
În România, ARO 10 a fost produs la uzina ARO din Câmpulung-Muscel.
Succesul său la export a dus la mutarea parțială a producției dincolo de granițe:
a) în Italia (la Atessa);
b) în Namibia (la Gobabis).
Aro 10 a fost proiectat să folosească componente masive de la Dacia 1300 (punți, frâne, motorizare inițială).
De-a lungul celor 26 de ani de producție, a primit o colecție uluitoare de motoare străine pentru a supraviețui la export:
a) motoare Dacia, Daewoo, Renault, Volkswagen, Fiat (pe benzină);
b) motoare Renault, Peugeot, Volkswagen (diesel).
Automobil ARO 10
O problemă a mașinii s-a dovedit a fi flexibilitatea structurală.
Şasiul era atât de elastic în teren accidentat încât caroseria lucra vizibil.
Poveștile posesorilor din epocă spun că, la încrucișări severe de punți, parbrizul se putea crăpa pur și simplu din cauza torsiunii, iar portierele refuzau să se mai deschidă sau să se închidă până când mașina nu revenea pe o suprafață perfect plană.
Foto: Retro & Electro Parade.