Display-ul, de la monocolor la miliarde de culori

Display-ul, acest punct terminal al oricărui aparat utilizat, a devenit astăzi atât de popular încât îl acceptăm fără nicio uimire sau analiză, de parcă aşa ar fi fost dintotdeauna. Priveam zilele trecute cum o fetiţă de doar câţiva anişori ţinea în mână o tabletă performantă şi colora cu interes planşele unor jocuri de colorat online. Aş fi vrut parcă să-i explic că display-ul vizualizat de ea redă extrem de clar pentru că are în componenţa sa peste 3 milioane de pixeli, iar culorile reale sunt obţinute compunând un număr de 16 milioane de culori… însă nu cred că ar fi interesat-o. Ea, ca şi majoritatea utilizatorilor, nu se mai minunează de acest progres ci doar beneficiază din plin de el. Vă voi explica însă dumneavoastră, celor interesaţi de trecut, cam cum erau display-urile pe la începuturile lor.

În anul 1922 a fost comercializat pentru prima dată un display electronic. Este vorba de bătrânul tub catodic CRT, monocolor desigur, a cărui funcţionare se baza pe emiterea unui fascicul electronic şi devierea sa pe un ecran fluorescent pentru obţinerea imaginilor.

Display-CRT

Deşi greoi, fragil, limitat ca performanţă şi mare consumator de energie, display-ul CRT a fost utilizat timp foarte îndelungat. După 30 de ani de la prima comercializare a display-ului alb-negru apare şi varianta color, astfel, începând cu anul 1954 utilizarea acestui tip de diplay CRT se reia şi mai dăinuie încă vreo câteva zeci de ani.

Display-CRT---Display-plasma

Anul 1964 aduce un tip nou de display şi anume display-ul monocrom cu plasmă, însă preţul ridicat l-a ţinut în loc mulţi ani de zile, desigur tubul CRT rămânând în continuare alternativa ieftină şi cea mai răspândită. Din diverse considerente (preţ, economie, suprafaţă, iluminare) apar pe parcurs şi alte tipuri de display-uri cum ar fi cele electromagnetice, în 1957 display-ul split-flap iar în 1961 display-ul flip-disc.

Display-uri-1

Alte forme de displayuri sunt cele cu lămpi, fiecare lampă având în ea câte 10 filamente sub forma cifrelor de la 0 la 9, sau cele cu vacuum fluorescent apărute în 1967. Ulterior, prin anul 1968, apar display-urile electronice cu diode electroluminiscente.

Anul 1971 aduce însă un display foarte utilizat în viitor şi anume display-ul cu cristale lichide (LCD), monocrom, foarte economic şi avantajos. Se prevestea încă de pe atunci sfârşitul tuburilor, al indicatoarelor incandescente şi chiar al display-urilor cu LED-uri.

Display-LCD

În 1984 se obţine pentru prima dată o rezoluţie LCD, mare pentru atunci, de 540 x 270 pixeli. În 1986 se realizează un alt mare pas al modernizării, respectiv trecerea la tehnologia color TFT LCD. Aparatele din jurul nostru începeau să fie echipate tot mai des cu acest tip de display color, economic şi performant.

Display-Plasma---Display-OLED

În anul 1995 un alt mare concurent apare pe piaţă, display-ul full-color cu plasmă, iar în anul 2003 diplay-ul color OLED (Organic LED). Ce tipuri de display au urmat până în zilele noastre şi ce performanţe au acestea cu siguranţă ştiţi deja: „hârtia electronică”, SUHD, 3D, Retina Display, milioane de pixeli, miliarde de culori …

Display-ul, de la monocolor la miliarde de culori publicat: 2015-05-14T14:14:54+00:00, actualizat: 2017-01-03T07:45:45+00:00 by Călătorie în Trecut