Roata de tip Pedrail a fost una dintre primele soluţii testate în trecut cu scopul de a face posibile transporturile pe terenuri accidentate şi noroioase.
Aceste roţi trebuiau să îndeplinească în deplasare rolul clasicelor roţi metalice existente şi în plus să îmbunătăţească tracţiunea, să se acomodeze cu obstacolele şi denivelările apărute pe drum şi să absoarbă şocurile pentru o deplasare cât mai lină.
Pentru a putea face faţă denivelărilor, roata a fost prevăzută cu picioare care merg, ce constau din tălpi de cauciuc mobile şi cu un sistem sofisticat de suspensii în interiorul roţii.
Asemeni omului, aceste roţi reuşeau să se descurce chiar şi la urcarea treptelor de scară!
În anul 1893 inventatorul Bramah Joseph Diplock realizează un tractor, acţionat cu abur, ce avea direcţie şi tracţiune pe toate cele 4 roţi Pedrail.
Roata Pedrail avea să conducă încet-încet către superioara şenilă cu tălpi realizată tot de către Diplock în anul 1911.
În anul 1913 este prezentat la expoziţia din Olympia camionul Pedrail Motor Vagon. Camionul de 20 de tone şi 30 de cai putere punea în evidenţă modul de deplasare anti-fricţiune bazat pe patentul lui Diplock.
Diverse aplicaţii au fost testate însă sistemele de roţi şi şenile Pedrail s-au dovedit a avea şi dezavantaje, astfel principala lor utilizare a rămas pe tractoare, în domeniul agriculturii.
În anul 1915, în timpul Primului Război Mondial, au fost comandate mai multe vehicule blindate pentru transportul trupelor, o parte dintre ele cu sisteme Pedrail.
Problemele industriale au apărut însă imediat la acestea, sistemele Pedrail dovedindu-se a fi impracticabile în acest domeniu fiind insuficient de solide pentru a susţine asemenea vehicule grele.
A fost marea luptă pierdută de sistemele Pedrail în faţa şenilelor metalice continue Caterpillar.