După Autobuzul TV-2 prezentat anterior, astăzi ne vom aminti de un alt model de autobuz românesc şi anume TV-20.
Ca şi predecesorul său, Autobuzul TV-20 a fost produs începând cu anul 1969 în două variante TV-20 U şi TV-20 R, pentru transportul urban, respectiv rutier, şi o variantă electrică TV-20 E (troleibuz).
Faţă de TV-2, confortul a fost îmbunătăţit, capacitatea a crescut la 90 de pasageri, iar motorul era mult mai puternic având 149 CP. Caroseria prezenta un design nou, mai modern, interiorul era mai luminos și mai înalt, iar garda la sol era mai mare.
TV-20 a reprezentat cu succes o parte din industria de odihnioară a României comuniste (anii 1970).
Autobuzul TV 20 R, adică Tudor Vladimirescu, tip Rutier, avea un motor pe benzină SR-211, cu 8 cilindri în V, o capacitate de 5200 cc şi un consum de 40 litri la 100 km. Acesta era amplasat împreună cu radiatorul în spate iar pentru răcire era utilizată o priză de aer montată pe acoperiş.
Deschiderea uşilor se făcea automat printr-un sistem pneumatic, cu excepţia modelului TV-20 R la care deschiderea era manuală.
Direcţia era mecanică, motiv pentru care manevrarea volanului era destul de dificilă atunci când autobuzul era plin.
Suspensiile cu punte rigidă față și spate aveau arcuri lamelare cu foi.
Izolarea caroseriei era asigurată cu plăci de polistiren la exterior și cu plăci de PFL la interior, ambele fiind prinse de structura de rezistență cu ornamente din aluminiu.
Autobuzele TV-20 U şi troleibuzele TV-20 E aveau amenajat, în dreptul celei de-a 4-a ferestre, în spate lângă usă, un spaţiu pentru taxatoare, ce consta dintr-un scaun perpendicular pe direcţia de mers şi o măsuţă metalică rabatabilă.
Principalii beneficiari ai acestui autobuz au fost Întreprinderea Regională de Transporturi Auto (IRTA) și Ministerul Apărării Naționale.
TV 20 a fost ultimul model de autobuz cu funcționare pe benzină fabricat în România. Acesta a fost retras treptat din circulaţie până în anul 1983.